Turism

Date generale

Oraşul Nisporeni este situat în cel mai mare defileu al Republicii Moldova pe câteva coline, de-a lungul râului Nârnova, afluentul Prutului. Locaţia geografică a oraşului este: 47°5′N 28°11′E.

Fiind una una din cele mai pitoreşti locaţii din Codrii Moldovei, oraşul Nisporeni este amplasat în partea de vest a Republicii Moldova, la 70 km de la capitală şi numai 12 km de la frontieră cu România.

Oraşul are o populaţie de 12,1 mii persoane şi o suprafaţă de 1,4 mii ha. Localitatea nu dispune de cale ferată şi distanţa până la cea mai apropiată staţie (or. Bucovăţ) este 36 km, iar până la cel mai apropiat traseu internaţional auto (Chişinău-Leuşeni) - 22 km. Codrii nisporeneni au o faună bogată şi variată (căprioare, iepuri, vulpi, cerbi), precum şi o floră interesantă (stejar, carpen, frasin, teiul, salcâmul), caracteristică zonei de Centru.

Provenienţa denumirii Nisporeni este legată de caracteristicile solului care este nisipos în multe locuri. A doua versiune este legată de o legendă conform căreia primul om aşezat pe aceste locuri îl chema Nicipor (sau Nisipor) de unde şi numele localităţii.

File din istorie

Prima atestare documentară a localităţii Nisporeni este reflectată în cartea de hotar semnată de domnitorul Moldovei Gaspar Vodă la 4 ianuarie 1618. Provenienţa denumirii Nisporeni este legată de caracteristicile solului care este nisipos în multe locuri. A doua versiune este legată de o legendă conform  căreia primul om aşezat  pe aceste locuri îl chema Nicipor (sau Nisipor) de unde şi numele localităţii.

Conform datelor recensământului din anii `70 ai secolului XVIII în Nisporeni erau 73 de case şi bordeie, iar către anul 1875 populaţia Nisporenilor era de 3532 oameni, inclusiv 1840 bărbaţi. Ocupaţia de bază a localnicilor era agricultura şi vităritul. O ramura aparte era cultivarea viţei de vie şi pomicultura. Tradiţional se cultiva grâu, porumb şi cartofi. Ramura zootehnică era reprezentată prin creşterea vitelor mari cornute, cailor, oilor, caprelor şi porcinelor. Industria şi economia satului era slab dezvoltată şi legată doar de prelucrarea produselor agricole. La nivelul anului 1868 în Nisporeni erau 4 uscătorii de fructe, 20 mori de vânt, 3 mori cu cai, 340 de crame şi teascuri, un atelier de produs butoaie. Potenţialul înalt eolian şi existenţa morilor de vânt din sec. XIX au stat la baza elaborării stemei şi drapelului oraşului în 2005.

În sec. XX localitatea se dezvoltă cu ritmuri mai rapide: în 1907 s-a înfiinţat o staţie telefonica, iar în 1931 s-a deschis o grădiniţă-creşă pentru copii. În 1938 în urma alunecărilor de teren, Guvernul Român a alocat mijloace băneşti pentru construcţia de noi case. Aşa a luat fiinţă satul Ştefan cel Mare, astăzi cartierul Satul - Nou.

În 1940, pentru o perioadă scurtă oraşul Nisporeni devine centru administrativ al raionului cu acelaşi nume, ca să revină la acest statut în 1967. În perioada anilor 60-70 ai secolului trecut se construiesc mai multe edificii sociale (câteva şcoli şi grădiniţe, spital). Către sfârşitul anilor `80 în oraş funcţionau mai multe întreprinderi industriale:  2 fabrici de vinuri, o fabrică de lactate, una de conserve, o fabrică de producere a cărămizilor, o mini-fabrică de confecţii, câteva organizaţii mari de construcţii şi o puternică bază auto. În anii 1989-1990 în oraş s-a desfăşurat mai multe cenacluri şi manifestaţii de renaştere naţională. În perioada de tranziţie majoritatea întreprinderilor şi-au redus esenţial volumul de producţie, iar unele şi-au întrerupt activitatea. Perioada dată s-a caracterizat cu migraţia masivă a populaţiei peste hotare şi reducerea numărului de locuitori, scăderea nivelului de trai.
Începând cu anii 2002-2003, în oraş încep să se dezvolte noi afaceri, graţie surselor financiare parvenite de peste hotare de la cetăţenii oraşului.

Unul din cele mai marcante evenimente ale istoriei localităţii este acordarea oraşului statutului de scaun episcopal. Acest eveniment s-a produs în noiembrie 2005 odată cu hirotonia arhimandritului Petru de la Mănăstirea Hâncu, în postul de episcop de Nisporeni, vicar al Mitropoliei Chşinăului şi întregii Moldovei.

Viaţa spirituală

În imediata apropiere de Nisporeni se află satul Vărzăreşti, cunoscut pe plan naţional prin mănăstirea „Naşterea Maicii Domnului”  – cea mai veche din Republica Moldova. Mănăstirea a fost  ctitorită de Domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun şi atestată documentar în 1415. Mănăstirea este amplasată pe un loc pitoresc, pe o colină înaltă de unde se deschide o panoramă splendidă a or. Nisporeni şi s. Vărzăreşti.

Locaşul poate fi observat de la mare distanţă, constituind un stimulent psihologic suplimentar pentru credincioşi. Mănăstirea dispune de două icoane preţioase, ambele de o frumuseţe rară: Maica Domnului de Vărzăreşti, datată 4 mai 1904 şi Icoana Maicii Domnului Prodromiţa, o pictură de excepţie lucrată la Muntele Athos, inscripţionată în limba română. La Mănăstire actualmente îşi săvârşesc serviciul 4 slujitori (3 preoţi şi un ierodiacon), 40 de călugăriţe şi surori la ascultare. Istoria Mănăstirii e strâns legată de istoria regiunii Nisporeni, cunoscând etape de înflorire şi de decădere (de exemplu în timpul dominaţiei sovietice a fost închisă şi transformată în depozit).

Începând cu anul 1992 şi până în prezent, graţie eforturilor credincioşilor, arhimandritului Serafim, egumenei Gheorghia (Plăcintă), preoţilor Vasile Plăcintă şi Serghei Novac, la Mănăstire au fost realizate importante lucrări: reparaţia bisericii „Sf. Dumitru”, construcţia unui bloc locativ pentru maici, construcţia gardului din piatră şi a unei mici porţiuni de drum, amenajarea curţii. La moment se duce un lucru intens de colectare a resurselor pentru executarea  lucrărilor de pictare a interiorului bisericii „Sf. Dumitru”. Mănăstirea încetul cu încetul redevine acel centru de cultură creştin-ortodoxă  a Nisporenilor, cum era la sf. sec. XIX.

Obiectiv turistic inclus în "Drumului vinului"

Oraşul este inclus în Programul Naţional pentru zona de Centru. Localitatea este înconjurată de impunătoare suprafeţe de vii (aproximativ 700 ha), principalele soiuri de vie fiind cele albe (Aligote, Sauvignon, Chardonay). În oraş funcţionează două întreprinderi de prelucrare a strugurilor: SA „Nis-Struguraş” şi SRL „Sanis Vin”.

SA „Nis-Struguraş” a fost dată în exploatare la sf. anilor `80. La combinat se prelucrează şi îmbuteliază brandy, vinuri tari, vinuri seci, spumant care au fost distinse cu medalii şi diplome la prestigioase concursuri naţionale şi internaţionale de specialitate. Cea mai cunoscută marcă este „Spumant de Nisporeni” care este comercializat atât în ţară cât şi peste hotare. Compania SRL „DK-Intertrade” din Federaţia Rusă din 2004 a devenit noul proprietar şi geografia vânzărilor combinatului, în noile condiţii, a devenit mult mai  vastă. 

SRL „Sanis Vin” este o fabrică mai veche şi se ocupă de prelucrarea iniţială. Criza exporturilor de vinuri din primăvara 2006 a avut efecte negative şi asupra activităţii acestor două întreprinderi prin reducerea volumului de producţie.

Obiective turistice din preajma Nisporenilor

Raionul Nisporeni are mai multe monumente istorice şi culturale care ar putea constitui un itinerar turistic pentru oaspeţi.

De exemplu, complexul monastic Vărzăreşti, ctitorit de domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun, atestat documentar în 1420, Mănăstirea Hâncu, situata pe un loc pitoresc în apropierea satului Bursuc şi alte monumente ce ţin de istoria neamului nostru.

Muzeul de etnografie şi istorie din oraşul Nisporeni şi cel din satul Iurceni, de asemenea, conţin marturii elocvente despre trecutul nostru istoric. Tot pe teritoriul raionului Nisporeni se afla cel mai înalt punct geografic din Republica Moldova - 429,5 m de asupra nivelului marii. Înălţimea e situata în satul Bălăneşti şi de pe ea se vad ca pe palma locurile pitoreşti descrise în lucrările sale de către băştinaşul acestor meleaguri, scriitorul Grigore Adam, unde se afla şi casa-muzeu a autorului povestirii "Hartene". Numai la câteva sute de metri de aceasta localitate, e situat satul Mileşti, localitate din zona codrilor, în centrul căruia se mai păstrează un conac boieresc, alături de care, pe o suprafaţă de câteva hectare, dăinuieşte un parc, în care, printre diverşi arbori şi arbuşti, se înalţă doi copaci misterioşi. Despre ei se vorbeşte ca ar fi unici în toata Europa şi se numesc, de când îi ţin minte mileştenii, "Adam şi Eva".

Nu departe de sat, tot pe moşia mileştenilor, se înalţă un superb monument, cel al vestitului kneaz Grigori Potiomkin. Aici a decedat, venind cu suita sa din Principatele Dunărene şi a fost înmormântat.

De asemenea, i-ar putea încânta pe oaspeţii frumosului meleag nisporenean landşafturile şi siturile naturale ce alcătuiesc un peisaj feeric, care ne incinta privirea, ne încurajează şi ne fac sa fim mândri ca trăim şi suntem stăpâni pe acest picior de plai. Acestea sunt siturile naturale din apropierea satelor Bălăureşti, Zberoaia, Grozeşti, Bărboieni, situate în albia râului Prut, iazul şi pădurea Cobac, cu arbori seculari ce poarta amintirea secolelor trecute.

Un adevărat tezaur al raionului Nisporeni sunt meşterii populari, care, ca nişte pigmalioni, ştiu să dea suflet argilei, lemnului, pietrei, loziei, papurii etc., etc. Printre acestea se număra ceramistul Zaharia Triboi din satul Cioreşti, care face minuni cu mâinile sale. Locuitorii satului Iurceni, unul dintre cele mai vechi sate din Moldova, sunt îndrăgostiţi de meseria olăritului. In fiecare an, la început de toamna, intr-un frumos parc din centrul satului, cu arbori un pic nostalgici după frunzele un pic ruginite, are loc "Bâlciul olarilor" o adevărata parada a creaţiei meşterilor populari din întreaga Europa unde poţi admira şi chiar procura veritabile opere de arta, plăsmuiri ale mâinilor şi fanteziei lor.